Si cum stateam io asa gandind narativ si dialogic ma loveste o idee impecabila a unei proze inspirate din fapte reale.
Intr-o buna zi punceru' tzopaia pe strada, dar deodata se impiedica de ceva care-l opri din a lui magnifica activitate. Se uita in jos si cand ce vede?? dar oare ce vede? Un pitiiiiiiic atat de mic!! Piticul il priveste pe puncer: omfg! crezi in dragoste la prima vedere?? Punceru' : Bineinteles, lumina ochilor mei... hai sa zburam impreuna spre fericire! Ia piticu de mana si tzopaie amandoi peste munti si peste vai, peste ape si campii, prin
nori albi si curcubee vesele...
Intr-un tarziu obosesc de la prea multa tzopaiala si se opresc sa se odihneasca la umbra unui copac al iubirii. Acolo el isi da seama ca ea este totul pentru el si ii spune:
- Iubirea mea eterna, ingerasul meu, printesa mea de aur, te iubesc cu adevarat, sa moara mama...
- :) esti foarte dragutz, si eu te iubesc...si te voi iubi toata viata mea pe care, intr-un final, mi-o voi da numai pentru tine...
Se scursera cateva ore si soarele nu se mai vedea. Si tzopaie de mana, cu fortze proaspete, inapoi spre casa. Punceru' isi conduce fomeia pana in poarta magica a raiului (pentru ca da, pentru puncer, casa piticului era raiul pe pamant), se saruta pasional si pleaca la casa lui. Cand ajunge acolo ce gaseste oare???
PE MA-SA MOARTA BAH!!!!!!
Si acesta este cruntul final al celei mai dulci povesti din istoria literaturii romane moderne...
Probabil ca va intrebati cu totii ce s-a intamplat cu cei doi amorezati. Sunt fericiti pana si in ziua de astazi. Si chiar acum ii zaresc pe o plaja feerica, a unei mari necunoscute, vrajite, jurandu-si iubire vesnica asa cum o faceau odinioara...
Intr-o buna zi punceru' tzopaia pe strada, dar deodata se impiedica de ceva care-l opri din a lui magnifica activitate. Se uita in jos si cand ce vede?? dar oare ce vede? Un pitiiiiiiic atat de mic!! Piticul il priveste pe puncer: omfg! crezi in dragoste la prima vedere?? Punceru' : Bineinteles, lumina ochilor mei... hai sa zburam impreuna spre fericire! Ia piticu de mana si tzopaie amandoi peste munti si peste vai, peste ape si campii, prin
nori albi si curcubee vesele...
Intr-un tarziu obosesc de la prea multa tzopaiala si se opresc sa se odihneasca la umbra unui copac al iubirii. Acolo el isi da seama ca ea este totul pentru el si ii spune:
- Iubirea mea eterna, ingerasul meu, printesa mea de aur, te iubesc cu adevarat, sa moara mama...
- :) esti foarte dragutz, si eu te iubesc...si te voi iubi toata viata mea pe care, intr-un final, mi-o voi da numai pentru tine...
Se scursera cateva ore si soarele nu se mai vedea. Si tzopaie de mana, cu fortze proaspete, inapoi spre casa. Punceru' isi conduce fomeia pana in poarta magica a raiului (pentru ca da, pentru puncer, casa piticului era raiul pe pamant), se saruta pasional si pleaca la casa lui. Cand ajunge acolo ce gaseste oare???
PE MA-SA MOARTA BAH!!!!!!
Si acesta este cruntul final al celei mai dulci povesti din istoria literaturii romane moderne...
Probabil ca va intrebati cu totii ce s-a intamplat cu cei doi amorezati. Sunt fericiti pana si in ziua de astazi. Si chiar acum ii zaresc pe o plaja feerica, a unei mari necunoscute, vrajite, jurandu-si iubire vesnica asa cum o faceau odinioara...
1 comment:
dragostea...
Post a Comment