The evolution of adevaratu' cuplu

Si cum stateam io asa gandind narativ si dialogic ma loveste o idee impecabila a unei proze inspirate din fapte reale.
Intr-o buna zi punceru' tzopaia pe strada, dar deodata se impiedica de ceva care-l opri din a lui magnifica activitate. Se uita in jos si cand ce vede?? dar oare ce vede? Un pitiiiiiiic atat de mic!! Piticul il priveste pe puncer: omfg! crezi in dragoste la prima vedere?? Punceru' : Bineinteles, lumina ochilor mei... hai sa zburam impreuna spre fericire! Ia piticu de mana si tzopaie amandoi peste munti si peste vai, peste ape si campii, prin
nori albi si curcubee vesele...
Intr-un tarziu obosesc de la prea multa tzopaiala si se opresc sa se odihneasca la umbra unui copac al iubirii. Acolo el isi da seama ca ea este totul pentru el si ii spune:
- Iubirea mea eterna, ingerasul meu, printesa mea de aur, te iubesc cu adevarat, sa moara mama...
- :) esti foarte dragutz, si eu te iubesc...si te voi iubi toata viata mea pe care, intr-un final, mi-o voi da numai pentru tine...
Se scursera cateva ore si soarele nu se mai vedea. Si tzopaie de mana, cu fortze proaspete, inapoi spre casa. Punceru' isi conduce fomeia pana in poarta magica a raiului (pentru ca da, pentru puncer, casa piticului era raiul pe pamant), se saruta pasional si pleaca la casa lui. Cand ajunge acolo ce gaseste oare???
PE MA-SA MOARTA BAH!!!!!!
Si acesta este cruntul final al celei mai dulci povesti din istoria literaturii romane moderne...
Probabil ca va intrebati cu totii ce s-a intamplat cu cei doi amorezati. Sunt fericiti pana si in ziua de astazi. Si chiar acum ii zaresc pe o plaja feerica, a unei mari necunoscute, vrajite, jurandu-si iubire vesnica asa cum o faceau odinioara...

Forcian cuchi.

Patru lucruri pe care nu le stiai despre Epuri.

- Epurii nu sunt rozatoare. Sunt lagomorfi.

- Epurii sunt crepusculari. Nu diurni, nu nocturni. Sunt 'ai mai activi epuri cand e apusu' sau rasaritu'.

- Epurii au trei ploape.

- Epurii nu pot vomita.

L-am bagat pe Smigãl sa ne-ncante!

Plimba-te cu aluna sau cu painea pe langa fata-i sa vezi ce beleste ciocu' dupa ea.
Asta sau incearca s-o-mpungi in cur cu click'u sa macane oratania.

stalpii si contoarele de gaz sunt ieftine dom'le

nu ma intelegeti gresit, eu nu am nimic cu stalpii sau cu dragele noastre contoare de gaze...
doar k mi se pare un pic cam mult...
totul a inceput... ei nu stiu defapt cum a inceput dar cred k berea a devanit prea scumpa si pur si simplu nu mai are destul alcool...important e k dragii nosti prieteni s-au dat p un bun amic de-al nostru, vinul la 36 de mii de lei. Un pret bun am zice, un vin si mai "bun"... cert este k in ultimele zile eu am ajuns sa ii duc p dragii mei prieteni acasa deoarece...deoarece bun mai e vinu...
n-am nimic cu vinu, chiar imi este un bun prieten dar asta la 36 de mii facut din pastile e prea de tot. nu am nimic impotriva dak sa introduce si el p la o beuta cu de'alde smecleu, muci si astia, impreuna cu buna noastra prietena berea dar hai frate, chiar in halul asta dom'le sa o uitam noi p draga noastra prietena bericioaica pentru asta!
eu i-am ramas fidel berii si vinului de casa, oricat de praf si ala...
dar a intervenit o mica problema, de vreo cateva seri ii tot duc bunii mei prieteni acasa
acum trei seri p Happy, acu' doua seri... de' si Punceru' cu skateu'... Happy cu buna noastra prietena Monica papusica... Malvina beata pla nu mai stia sa mearga, defapt tot nu imi dau seama cum a ajuns Puncerul pana la scara la Pingu de la ceas... mare mister... oricum, p Pappy il las in fatza blocului(nu mai zic k a doua zi aflam de la vecini k omu suparat p peretzii scarii blocului a decis k trebuiesc darmati... si-a folosit capul p scurt), p Puncer pana in faza usii, p Malvina la fel...da ce dracu' mah, cine's eu, martin scorsese?... oricum, zic eu k nu mai duc p nimeni acasa ever dar de' si Marcelik repede. Baiat bun ce sunt eu, l-am dus si p-asta acasica k nu mai stia de el. La iesire din parc la Banca Agricola(da, si mie imi pare rau dar ce sa facem, s-a mutat raiffesenu' si nea lasat cu ochii in soare) il lasam p baiat sa se descurce singur k ce numai eu sa ma impiedic mereu de bordura aia nenorocita?! asa k s- a "asezat" domnul nostru in poponeata(k sa nu zic cur) k o mare caramida, de' nu mai voia sa se ridice. In sfarsit, ne continuam noi drumul si cum va spuneam mai sus, nu am mai oameni buni nimic cu stalpii sau CU Contoareale de gaz dar asa mah... din prima seara, nici nu se cunosc si imediat trec la treaba. Cu greu l-am desprins p Marcelik de noile sale cuceriri si l-m indreptat spre casa dar futu'i muica masii de pom, pai acolo te-ai pus mai nenorocitule, chiar in drumul baiatului (kre nu vroia sa fie dus de catre mine, k de' se descurca singur omul, si sa nu mai vrea sa plece pana nu vedem cuibul, un cuib adevarat, cu muci asa bine inchegat si sloboz asa si din lipsa de paie folosira saracile "pasarele" floci k daia's din belsug p'aci si pana nu lam convins p om k am vazut inTRADevar cuibul nu a vrut omu sa plece.). Ajungem noi in scara, ma pupa omu' k ma iubea, bunul lui prieten ce dreacu si nu ma lasa sa il "insotesc" pana sus si il las dreacu sa se descurce sigur. Dar cum ies din scara si ma uit in spate, Marcelik al meu se pusese iar in cur(k sa nu zic poponeata) k 4 etaje e prea mult, lasa dom'le k'i bine si in scara...
Morala...acum mai vreti si morala?!
SMECLEU
dar totusi, in seara asta trebuie sa ma imbat...